De când sunt mică deși pe parcursul anului uitam și uit de ei, atunci când se apropia luna martie, pofta mea de măcinici (sau mucenici) se activează, parcă după ceas.
De crescut, am crescut știindu-i doar pe cei făcuți de mama, adică mucenici din aceia cu zeamă, iar cei moldovenești au intrat în viața mea mult mai târziu, acum vreo 9 ani, dar până atunci nici nu cred că am mâncat vreodată.
Sărbătoarea Sfinților Mucenici este una creștină, sărbătorită în special în România, care îi simbolizează și îi amintește pe cei 40 de sfinți mucenici martirizați pentru credința lor.
În tradiția populară de la noi, ziua Sfinților Mucenici marchează și încheierea zilelor babelor, care reprezintă zilele capricioase din punct de vedere al vremii, atunci când iarna se transformă în primăvară, și începerea zilelor moșilor, zilele cu vreme mai călduroasă.
Bunica prietenului meu este cea care ne făce în fiecare an mucenici moldovenești, iar mama în continuare face, an de an, mucenicii cu zeamă, așa că în luna martie pe data de 9, pot să mă bucur de ambele rețete, fiecare având farmecul ei, după părerea mea.
Anul acesta, am decis să încerc și eu să fac mucenici moldovenești, mi-am luat inima în dinți și m-am pus pe treabă. Rețeta pentru aluat este aceeași ca la cozonac, cu mici diferențe, pe care le voi nota mai jos.
Ingrediente 40 de mucenici (aproximativ 10cm)
- 6 gălbenușuri (plus 2 gălbenușuri pentru uns)
- 60-70g drojdie proaspătă sau păstrând următoarea proporție drojdie uscată: 40g drojdie proaspătă = 20g drojdie uscată, de data aceasta am folosit drojdie de la Pakmaya
- 1kg de făină pentru cozonac (eu am folosit făina Dobrogea)
- 400ml lapte
- 1 linguriță rasă de sare
- 300g grame de zahăr (pentru aluat)
- 200ml grăsime (100ml ulei + 100g unt topit)
- coajă de lămâie
- nucă
- 4 pliculețe de zahăr vanilat
- esență de vanilie
- miere (pentru uns)
Pentru sirop: 1 cană de apă + 1 cană de zahăr
Mod de pregătire
Făina și ouăle se scot cu ceva timp înainte (2-3 ore) să fie la temperatura camerei. Eu am făcut numai din 500 de grame făină și mi-au ieșit 20 de mucenici, pentru că 40 ar fi fost prea mulți. La fel puteți face și voi, împărțind cantitățile pe jumătate.
Într-un lighean puneți făina lăsând un loc în mijloc unde veți pune drojdia la crescut. Din cei 400 de ml de lapte, încălziți o parte cu o linguriță de zahăr, pe care apoi îl amestecați într-un castronaș cu drojdia și puțină făină, până ce obțineți o cocă moale.
Aceasta se toarnă în ligheanul cu făină și se lasă la crescut. După ce crește, pe margine puneți gălbenușurile și pliculețele de zahăr vanilat.
Restul de lapte se încălzește împreună cu zahărul, sarea, esență de vanile și coaja rasă de la o lamâie.
Untul și uleiul se pun și ele pe aragaz, până ce se topește untul, fiind necesar să le avem călduțe în momentul frământării.
Laptele încălzit se toarnă și el pe marginea ligheanului și apoi începem omogenizarea. Unutul topit, împreună cu uleiul se vor incorpora treptat, pe parcursul frământării.
Pentru incorporarea grăsimii, vă turnați pe mâini puțin, mai frământați, după care rupeți aluatul în bucățele mici, apoi iar formați o bilă mare și tot așa. Repetați procedura asta cu turnatul grăsimii pe mâini, rupt aluatul biluțe mici, incorporați treptat iar în bila mare, cam de 3-4 ori sau mai simplu până terminați toată grăsimea.
Aluatul obținut la final ar trebui să fie unul elastric și lucios, deloc lipicios.
Trebuie să vă spun că de data asta am greșit ceva. Deși aveam un aluat minunat, care știam că este ce trebuie, așa cum vă spuneam în articolul cu rețeta de cozonac, la crescut obișnuiesc să pun ligheanul în cuptorul pornit la minim (fiind un cupor electric care îmi permite asta).
De data aceasta, fără să-mi dau seama, în loc să pornesc cuptorul, am pornit numai becul din cuptor și nu l-am încălzit deloc. Acesta a fost motivul pentru care aluatul meu, deși avea potențial maxim, nu a crescut decât foarte puțin.
Așadar, aveți mare grijă, pentru crescut aluatul are nevoie de căldură constantă!
După ce lăsați la crescut aluatul o oră, o oră jumătate sau până vi se pare că a crescut suficient, pentru formarea mucenicilor (eu având targhet de 20 de mucenici) mi-am împărțit aluatul în patru, iar din fiecare parte am făcut câte 5 mucenici.
Fiecare parte am împărțit-o în biluțe cam de dimensiunea unui ou, iar apoi fiecare biluță se întinde sub forma unei spaghete, din care veți forma mucenicii.
În ceea ce privește forma sunt diferite posibilități: opturile clasice sau un fel de S-uri. Mucenicii, după ce i-ați format, se mai lasă la crescut în tavă, pe ușa cuptorului, timp de 15-20 de minute.
După asta, se ung cu gălbenuș de ou și se băgă la cuptor. Între timp, puteți pregăti siropul dintr-o cană de apă cu o cană de zahăr și esență de vanilie, sirop pe care trebuie să-l lăsați la răcit.
La copt, în cuptorul preîncălzit la 180 de grade, ai mei mucenici au stat cam 25 de minute. Apoi, scoși fierbinți se dau prin siropul pregătit și răcit, se ung pe deasupra cu miere și apoi se presează pe nuca măcinată sau tăiată cu cuțitul cât de mărunt se poate, pentru a se lipi de suprafața mucenicului.
Faceți la fel cu toți mucenicii, iar dacă îi vreți mai insiropați puteți să-i lăsați într-o tavă pe care să mai puneți puțin sirop, urmând ca ei să mai absoarbă din el.
Aceasta este rețeta mea de mucenici, iar în fotografie vedeți rezultatul. Sunt cei în formă de S, pentru că am decis ca pe cei făcuți în formă de opt (adică cei mai frumoși dintre ei) să-i împart cu cei dragi din familie, aceștia fiind cei care mi-au rămas acasă.
Dacă mi-ar fi crescut aluatul sunt sigură că erau mai pufoși (aerați), dar data viitoare știu să fiu mai atentă. Sper că am pus rețeta la timp încât să puteți face și voi, pupiciuri și ne vedem data aviatoare!
