Pare că sunt printre puținii oameni care au plecat din Oradea dezamăgiți, dar ca să mă fac înțeleasă, în articolul de astăzi am de gând să vă povestesc mai multe despre escapada mea din acest oraș și de ce am tras această concluzie, care poate părea tranșantă sau dură.
Oradea era pe lista orașelor pe care îmi le doream să le vizitez, de mai mult timp. Pozele minunate de peste tot, articolele despre un oraș în plină ascensiune, care nu doar că păstrează arhitectura Art Nouveau, dar și o pune în valoare, toate acestea m-au făcut să îmi doresc mult să ajung în acest oraș.
Anul trecut, în luna decembrie, chiar înainte de sărbătorile de Crăciun și după fail-ul cu târgurile din Praga, pentru că am aniversat 10 ani de relație, eu și #futurehubby ne-am dorit să sărbătorim într-un mod frumos, așa că am cumpărat bilete de avion și am închiriat un apartament minunat (at first sight), iar în mare, asta era tot ce aveam nevoie.
Bilete de avion
Oradea a mai fost în plan pentru noi și în vară, când ne doream o excursie cu părinții, dar din cauza prețului biletelor de avion care de la 1200 de lei pentru 6 persoane, crescuse la aproape 3000, am ajuns să mergem în Viena (ce păcat…NOT)!
De data aceasta, am avut noroc am găsit bilete de avion București – Oradea și retur cu 1000 de lei pentru 2 persoane, iar la capitolul bagaje am avut 1 ghiozdan + 1 troller pentru fiecare.
Zborul de dus a fost vineri seara, astfel încât să putem pleca dupa muncă, iar întoarcerea a fost luni, tot așa spre după-amiază/seară.
Cazare
După ceva căutări pe AirBnb, am găsit acest apartament, care pe lângă faptul că arată minunat, fiind mobilat cu bun gust, mai este și în cea mai importantă clădire istorică din Oradea, Palatul Vulturul Negru, care se află fix în centrul orașului.
Practic așa cum se vede și din pozele lor, de la balcon poți vedea Piața Unirii, iar noi puteam vedea târgul de Crăciun pe care îmi doream mult să îl văd.
Prețul cazării a fost de aprox 1000 de lei, which seemed very good!
Revenind
După cum vă spuneam, zborul nostru de dus a fost seara, am ajuns în Oradea la 23 și puțin, iar tot atunci au apărut primele două minusuri ale orașului.
Fiind o oră atât de târzie, ne-am bazat Uber, am găsit foarte greu mașina, dar având în vedere că am pățit asta și în Praga (deci se întâmplă și la case mai mari), am trecut cu vederea timpul de așteptare.
Ce mi s-a părut amuzant (și trist în același timp) a fost faptul că practic am fost dați afară din aeroport, doar că nu ne-au zis direct. Am presupus că zborul nostru a fost ultimul zbor care ateriza/decola de la ei și da, mai eram destul de puțin oameni rămași, toți în așteptare de mașini și în niciun caz stând de plăcere în aeroport.
În timp ce așteptam să găsim o mașină, angajații aeroportului au început să stingă luminile, practic mai aveau doar să zică: hai, cărați-vă, că eu mi-am terminat programul. Din bun simț și practic lipsă de opțiuni, ne-am ridicat și am ieșit din aeroport, iar la două minute după, ușile aeroportului erau închise și toate luminile stinse.
Aici deja am dat o bilă neagră. Înțeleg că poate au și oamenii aceea familii și ca era târziu, dar mi se pare de bun simț să fie aeroportul deschis până ce toată lumea pleacă de acolo.
După ce am mai așteptat vreo 10 min în frig, în final am găsit o masină, am ajuns la locul de unde trebuia să luăm cheia apartamentului (cel cu care am păstrat legătura a fost foarte de treabă și am comunicat cu ușurință) și apoi, mergând pe jos am ajuns cred că în 10-15 min la Palatul Vulturul Negru, în acel moment fiind deja trecut de miezul nopții.
Desigur că în centrul orașului, deși pustiu, frumusețea clădirilor și luminițele de la târgul de Crăciun ne-au cam furat ochii, la fel ca toate fotografiile văzute și până la aceast city-break.
Am ajuns la celebra clădire, am intrat în pasajul pietonal, după cum citisem, am văzut multe clădiri neînchiriate la parter, câteva localuri care încă păreau funcționale și ușa de la clădire, pe unde trebuia să intrăm noi.
Placajul pus în spatele ușii de lemn, veche de când probabil clădirea, nu mi-a atras atenția atunci. Era întuneric așa că am observat-o abia ziua următoare.
Lumina de pe scară fiind cu senzor era stinsă, deci era relativ beznă odată închisă ușa de la intrare. Am intrat cu trollerele după noi și efectiv am dat într-o groapă sau șanț, numiți-l cum vreți.
Am aprins lanterna telefonului, după care înaintând s-a aprins și lumina de pe scară, iar ceea ce am văzut, m-a făcut să mă întreb: unde Dumnezeu am ajuns?!
Am dat cu nasul de o scară de clădire veche (la asta mă așteptam), neîngrijită, cu podeaua spartă pe mijloc (ca și cum s-ar fi umblat la țevi sau așa ceva), țevi trase peste pereți la nimereală (la astea nu mă așteptam) și deși un brad de Crăciun încerca să înveselească atmosfera, ea a devenit și mai tristă cu fiecare etaj urcat.
Nu există lift, fiind vorba de o clădire istorică nici nu aveam pretenții, așa că am urcat etaj cu etaj și am trecut de la uși de lemn baricadate cu mobilier, la uși legate cu lacăte și lanțuri, iar când o voce de la ultimul etaj ne anunța că suntem la etajul corect, cu unul mai jos, mi-a tresărit inima.
Stânga, dreapta era la fel, uși legate cu lacăte sau cu vreun dulap trântit în față și doar două uși cu geamuri și ele prăfuite și vai mama lor, care păreau să dea într-un balcon interior. Ni s-a zis că aveam două uși pe care le vom închide cu cheia plus ușa apartamentului, deci părea că are sens să intrăm pe acolo.
Ni s-a mai zis să ne asigurăm că încuiem toate ușile, ceea ce mi s-a părut cel puțin dubios. Am trecut de holul care arăta horror în mijlocul nopții, am uitat să menționez țevile puse ca să sprijine cumva tavanul în podea, am intrat, după cum bănuiam într-un balconaș, care încerca să salveze situația cu câteva ghivece de flori și o instalație de pom luminoasă.
Păreau să fie două apartamente, dar unul avea pe preșul de la intrare un pampers folosit, deci am presupus că nu e al nostru (how funny?), iar drept în față, era cea de-a doua ușă. Am descuiat ușa doi, am încuiat ușa doi și în final am ajuns, într-un alt mic holuleț cu două uși.
Una dintre ele cu o clanță smart unde am băgat codul indicat, ne-am mai frustrat vreo 10 min pentru că becurile pe senzor se opreau, clanța nu funcționa ideal, dar în final, după mai multe încercări am intrat în apartament.
Oradea, bila neagră numărul 2. După toată această experiență eram deja destul de frustrați și cu un sentiment neplăcut, am inspecat apartamentul care este foarte mare (cel mai mare apartament de două camere, se vede clar stilul arhitectural vechi, ușile de tip french doors, camere înalte etc) și care în mare parte era conform pozelor de pe AirBnb.
Expectations vs reality? da, apartamentul are mobila și este decorat ca în imaginile de pe airbnb, însă lucrurile nu mai sunt așa întreținute, așa că, să nu vă mirați de bustul care stă să cadă, masa de cafea din sufragerie care e puțin ruptă, ușa lipsă de la șifonierul din sufragerie, numărul generos de aeroterme sau zgomotul produs de calorifere.
Da, priveliștea, locația apartamentului sunt de nota 10, însă dacă nu aș fi ratat poza de pe Airbnb cu holul și aș fi văzut mai multe poze și mai reale și cu restul clădirii: sub nicio formă nu mai închiriam acest apartament.
Ne-a trebuit cel puțin o oră să ne liniștim și să trecem peste experiența avută, dorindu-ne foarte mult ca restul concediuliu să fie unul frumos. Am adormit undeva spre 2 dimineața, iar a doua zi, nu foarte odihniți, dar cu gânduri mai bune, am inspirat adânc și ne-am setat un nou mindset pentru noua zi.
Alte minusuri din apartament
Am menționat și mai sus că au mai fost ceva probleme în apartament. Caloriferele sunt foarte zgomotoase și asta pentru că nu există centrală, iar apa caldă este de la sistemul orașului. Așadar, apa caldă vine foarte greu, iar caloriferele sunt foarte zgomotoase.
Pe lângă asta, din cauză că este un apartament foarte mare nu prea face față încălzirea, de aceea și numărul mare de aeroterme, inclusiv noi am folosit una suplimentar.
Rest of the days in Oradea
Nu are sens să povestesc day by day, a doua zi am ieșit din apartament din nou cu inima strânsă și deși holul arăta, ziua pe lumină, cu 1% mai bine decât noaptea, când m-am văzut în stradă am răsuflat ușurată.
Am vrut să fie un concediu în care să ne relaxăm, așa că, majoritatea zilelor ne-am plimbat pe străzile orașului fără un scop anume.
Era un singur muzeu unde îmi doream să ajung, acesta fiind Casa Darvas-La Roche, loc unde am și mers.
Casa Darvas-La Roche este o casă construită în stilul Art Nouveau, iar etajul este amenajat ca un apartament în același stil arhitectural. Deși mobilierul nu este autentic, el este un mobilier vechi de pe la 1900 recondiționat încât să se încadreze în peisaj.
După cum vă spuneam, cel mai mult ne-am plimbat pe străduțe și am admirat fațadele frumoase ale clădirilor. De ce am accentuat fațadele? Pentru că așa este, în opinia mea Oradea este un oraș frumos doar de fațadă, iar asta mi-a cam frânt inima.
Multe dintre clădiri sunt părăsite, au geamuri ponosite sau ziare în fereastră și nici urmă de om. Unele clădiri au exteriorul renovat complet, altele însă, majoritatea din păcate, au numai 15-20 cm de fațadă frumoasă, pictată în culori vii, cu ornamente frumoase ce înconjoară ferestrele, dar cu ziduri care stau să cadă pe lateralele lor.
Asta, plus modul în care Palatul Vulturul Negru arată pe interior m-au făcut să mă întreb: oare așa sunt toate? Un măr frumos copt în nuanțe de roșu, portocoliu și galben, dar care la interior este mâncat de viermi?
Altceva nu am vizitat, am vrut să mergem în turnul primăriei, dar lunea era închis, iar pe restul obiectivelor le-am văzut din mers. Din multe dintre ele oricum nu a mai rămas mare lucru decât ceea ce s-a renovat, adică exteriorul.
Ca idee însă dintre clădirile de neratat din Oradea aș menționa:
- Palatul Primăriei
- Palatul Episcopiei Greco-Catolice
- Catedrala Sfântul Nicolae
- Biserica cu Lună
- Palatul Moskovits-Miksa – clădirea albastră instagramabilă pe care sigur ați văzut-o pe social media
- Magazinul de sticlărie Deutsch K.I.
- Pasajul Vulturul Negru
- Teatrul de Stat Regina Maria
- Palatul Rimanoczy Parcul Traian
- Clădirea Bazarului
- Biserica Ursulinelor
- Palatul Justiției
- Palatul Stern
- Palatul Apollo
- Cetatea Oradea
Cam aceste obiective țin eu să le menționez dacă ar fi să fac o listă de you should see, iar acum, văzând pe maps cum erau aceste clădiri înainte de renovare îmi dau seama că se poate și mai rău și că totuși este un pas înainte pentru Oradea, dar mai sunt mulți pași de făcut.
Târgul de Crăciun a fost drăguț, deși am fost dezamăgită de expozanți, însă asta mi s-a întâmplat și în București. Pe lângă tarabele de mâncare, cele cu oranamente de Crăciun au fost destul de slăbuțe, puține ornamente de Crăciun și multe dintre ele oricum erau Jumbo style, ceea ce mi se pare nepotrivit pentru un târg.
Where you can eat in Oradea?
Well, nici aici nu am foarte multe recomandări pentru voi, o să vi le spun pe toate pe care le-am încercat însă, cu precizări despre cum a fost mâncarea în locurile respective.
Victoria’s Place – aici am mâncat în prima dimineață din Oradea. A fost un brunch delicios, însă ca idee, numai în weekend au și meniul cu mâncare. Noi am vrut să revenenim luni pentru încă un mic dejun/brunch, dar atunci am aflat că meniul cu mâncare este doar sâmbătă și duminică, which was sad.
Gusto Pizza – de aici am luat la pachet pt seara o pizza, cu sos alb (sos pe care rareori îl găsim în pizzerii) și deși inițial nu îmi era foarte foame, am devorat-o în fața televiziorului în doi timpi și trei mișcări.
Cafe Frei – locul ăsta se află pe lista de recomandări din două motive: varietatea băuturilor pe bază de cafea (eu am băut o cafea cu tiramisu care a fost delicioasă) și pentru desertul pe care l-am mâncat: o prăjitură cu ciocolată belgiană și zmeură – which was de-li-ci-ous!
Piazza Unirii – deși nu ne-au dat pe spate imaginile de pe google, în lipsă de alte opțiuni am decis să ne încercăm norocul. Mâncarea a fost bună, am mâncat pui crispy cu cartofi wedges și #futurehubby paste, ambele porții foarte generoase și gustoase, iar limonada cu mentă și ghimbir a fost delicioasă!
Piața9 – aici nu am fost, dar am înțeles că mâncarea ar fi foarte bună, este și printre recomandările de pe trip advisor, așa că am decis că merită menționat.
Mesopotamia (Mall Oradea) – poate vi se pare nepotrivit, dar am vrut să menționez și acest restaurant asta pentru că este singurul restaurant Mesopotamia unde aveau carne de pui – a fost delicios roll kebabul lor de pui and also, am băut o cafea foarte bună, tot de la ei!
Concluzii
Privind imaginile de pe google maps, trebuie să recunosc că poate am judecat prea dur, însă văzând câte de frumos sunt renovate pe afară toate aceste clădiri din Oradea și dezastrul de la interior, am plecat de acolo cu inima frântă.
Da, Oradea este un oraș cu o arhitectură frumoasă, clădirile renovate arată bine și per total ceea ce vedem din stradă este frumos, dar oare când se va face ceva și cu interiorul acestor clădiri? Acum, după această experiență, de fiecare dată când văd o clădire veche frumos restaurată mă întreb: oare pe interior cade tencuiala de pe pereți? Se interesează cineva și de interiorul acestor clădiri…?
Voi ce părere aveți? Ați vizitat Oradea? Aveți aceeași părere sau dacă încă nu ați vizitat-o încă, credeți că o veți privi cu alți ochi atunci când o veți face?
Nu știu dacă am fost sau nu prea dură, dar asta este părerea mea despre Oradea. Cu toate astea, sper însă că se vor face lucururi bune și pentru interiorul clădirilor! (#crossedfingers)
