Cred că multă lume a auzit sau a zărit măcar, pe rețelele de socializare, una sau mai multe poze cu Castelul Mikes (adicătelea Zabola Estate) un loc fain din localitatea Zăbala/Zabola din județul Covasna, unde am fost săptămâna trecută.
Este o locație care se bucură de multă promovare în social media și despre care urmează să vă vorbesc și eu în articolul de azi, dar fără a exclude minusurile cu care vine la pachet. Pentru mine această ieșire a fost cadou de Crăciun, o ieșire pe care totuși, nu cred că aș fi ales-o eu singură.
Circumstanțele au fost însă altele, fiind un cadou care a ascuns în spate cel mai frumos eveniment din viața mea: cererea în căsătorie pe care am primit-o din partea prietenului meu (sau mai bine zi a viitorului meu soț <3 #hubby).
Știam de această locație de la Andreea Balaban care a făcut un video de acolo acum câțiva ani, video pe care îl las link-uit aici. Am admirat de atunci atmosfera romantică și încărcată de istorie a locului, dar la vremea aceea costurile mi se păreau imense.
Cu toate astea, chiar și acum, când veniturile mele s-a schimbat, tot mi se pare o locație puțin cam prea scumpă, acesta fiind și motivul pentru care eu nu aș fi ales să merg acolo, fără să fie vorba de o ieșire oferită cadou.
Practic din punctul meu de vedere acesta este minusul numărul 1 al locației: costurile. În ciuda prețurilor mari, locația este foarte căutată și găsești destul de greu liber, iar în weekend aproape niciodată, de aceea chiar și noi am mers de miercuri până vineri.
În acest moment, am intrat să caut o cameră pe booking o cameră pentru două persoane în luna septembrie, iar prețurile pornesc de la 700 de lei și ajung până la 2500 de lei, iar camera în care am fost noi cazați, The Brick Room, costă aproximativ 2000 de lei.
Dacă prețul este ceva ce nu vă dă înapoi (nu este acesta scopul meu oricum) trebuie să vă spun că în ceea ce privește curățenia și facilitățile din cameră le acord de nota 20! Atmosfera este una romantică și efectiv te simți ca într-o poveste, în care tu ești regele/regina.
Zabola Estate se află la aproximativ 4 ore de mers cu mașina de București (230km), iar vineri noi am prelungit concediul cu o zi în Sibiu, oraș pe care îl iubesc și în care revin cu muuult drag de fiecare dată!
Pe drumul spre Sibiu puteți merge și la Cârța (poza preluată de pe internet), unde se află o mânăstire cu o arhitectură faină și dacă tot ajungeți în zonă, puteți să vă abateți (ca și noi) și până la Castelul de Lut din Valea Zânelor.
Ambele opriri nu vă strică programul cu mult, pe lângă cele 3 ore jumătate (Zabola – Sibiu), mai puneți o oră cu tot cu deviere, oprire, vizitat, pozat!
Revenind la Zabola, locația este foarte frumoasă, are mai multe camere în clădirea principală (Castelul Nou), clădire în care se află și restaurantul și recepția și care comunică cu Castelul Vechi care este încă locuit de familia Mikes.
Camera noastă se află cumva la stânga clădirii principale și face parte din The Machine House.
Acum ceva timp clădirea a servit ca locuință pentru personal și era locul unde se țineau pompele de apă și generatoarele electrice, iar mai târziu războaiele de țesut pentru producția de textile a familiei.
În cameră am avut un șemineu funcțional în care am făcut focul (this was lovely), o cadă mare (perfectă pentru băi lungi cu spumă), un pat imens (și fooooarte înalt, s-ar fi lăsat cu fracturi să cazi din el) și un duș imens walk-in, care se încadra perfect în decor.
Domeniul Mikes datează din secolul 15 și puteți găsi mult mai multe informații decât cele oferite de mine pe internet legate de istoria locului, chiar și pe site-ul lor, dar printre altele trebuie să menționez că este o întindere mare în natură unde te poți plimba în liniște.
Știu că au și diverse activități pe care le organizează pentru cei cazați, activități la care poți lua parte contra cost, cum ar fi plimbare cu trăsura, saună în mijlocul pădurii, picnic într-un foișor etc. (mai multe detalii găsiți aici), dar din nou, costurile mi s-au părut ceva cam mari. Desigur, pentru unii oamneni activitățile oferite s-ar putea sune interesant, așa că: Give it a try!
Check-in-ul se face la ora 15, iar check-out-ul la ora 11, iar pentru prelungirea check-out-ului se poate plăti o taxă, iar dacă camera este disponibilă puteți prelungi plecarea cu două ore.
Prețul camerei nu include mic dejun, dar aveți două opțiuni (cele de mai sus) de mic dejun, unul de 75 de lei de persoană și unul de aproximativ 30 de lei de persoană care conține o cafea/ceai și un croissant cu unt și gem (gem care deși era producție proprie, probabil de măceșe sau ceva, avea o consistență nepotrivită, similară ketchup-ului, iar creierul meu a avut blue screen când l-a văzut, dar mai ales când l-a gustat).
Pornind de la micul dejun, ajungem la capitolul mâncare…
Din păcate meniul este foarte limitat, având la dispoziție câteva feluri principale, câteva aperitive și câteva deserturi, care fie sunt prea specifice (nu menite să placă mai multor persoane), fie atât de reinterpretate încât te aștepți la ceva și primești altceva.
Pentru noi a fost o dezamăgire completă, un mare minus, din păcate. O să explic la ce mă refer pentru că nu vreau să se creadă că sunt prea pretențioasă, ori că sunt subiectivă.
Meniul se schimbă o dată pe sezon sau așa ceva, dar meniul pe care îl aveau când am fost eu este cel din imaginea de mai sus.
Dacă mâncarea ar fi fost gustoasă, cred că și o combinație mai diferită decât ce mănânci în mod normal, ar fi plăcut oricui, iar peste preț treci fără să îți mai pui problema, dar asta atunci când mănânci ceva delicios.
Eu am ales pulpa de rață, vrând să merg cât de cât la sigur, iar #futurehubby, a ales pieptul de porc, neștiind ce e de fapt, dar pentru că părea să fie singura chestie care să-l atragă din meniu.
Mâncarea arăta apetisant, însă având în vedere meniul limitat, nu a fost atât de gustoasă încât să merite să revii la ei în restaurant sau cel puțin nu pentru mâncare (limonada a fost foarte bună).
Cartofii mei gratinați erau niște cartofi cam tristuți, gățiti cu ceva smântână de gătit, cărora le lipsea gustul, aroma condimentelor și chiar sarea în bucate.
Varza roșie suna bine în combinație, iar sufletul meu spera la o varză prospătă și crocantă, în schimb era un sfert de varză roșie cumva copt și trebuie să recunosc că nu am reușit să înțeleg ce vrea să spună autorul.
Pulpa de rață…meh știți cum e rața la ikea? Nimic mai deosebit decât aia, gustoasă cam de nota 4 din 5, nimic special.
La felul de mâncare ales de #futurehubby, singura chestie gustoasă au fost cartofii, care chiar și arătau super bine!
Pieptul de porc fiind atât de gras ca și parte din porc (dar aici nu e greșeala decât a noastră pentru că putea fi evitat alegând altceva), nu a fost o alegere prea fericită spre a fi servită la un restaurant care cred că se vrea cu renume și cu pretenții.
Varza aceea înăbușită era practic fiartă și cam atât, nu arăta deloc apetisant, dar cum ziceam, cred că dacă era o combinație delicioasă (furculița perfectă) nu mai conta nimic, însă mâncarea a lăsat rău de dorit.
Nu știu cine decide meniul, nu am nimic cu chef-ul lor, dar fiind o locație care nu are prin împrejurimi prea multe variante în ceea ce privește restaurantele, o locație unde se merită să mergi și să o explorezi pas cu pas, fără să fi nevoit să pleci de acolo, din punctul meu de vedere, meniul ar trebui să aibă feluri de mâncare care ar plăcea mai multor persoane, nu doar chef-ului ( și apropo la capitolul acesta peste tot sunt review-uri proaste din care reiese că mâncarea e overpriced și mult prea puțin diversificată).
Este păcat să rămâi cu un gust amar din punctul acesta de vedere. Cred că lucrurile ar sta cu totul altfel dacă ai avea la dispoziție două trei tipuri de paste, o friptură de vită, o friptură de porc, garnituri pe care să le poti combina tu cum vrei etc.
Sunt multe lucruri care se pot face și sper că dacă ajunge articolul meu pe la cine trebuie, după hate-ul pe care o să mi-l iau, cineva o să stea să analizeze și celelalte review-uri și să schimbe ce este de schimbat.
Trecând peste cele două feluri principale și peste dezamăgirea produsă, am zis să ne mai încercăm norocul și cu câte un desert.
Nu mâncasem niciodată tort de morcovi, dar era ceva ce voiam să încerc de mult timp, iar când am văzut în meniu mi-am zis că e un semn!
În meniu scrie așa: Tort de morcovi, if you google it sau dacă ați mai văzut vreodată, probabil că v-ați aștepta la ceva de genul imaginii inserate de mine.
Ce am primit? O brioșă cu morcovi, destul de uscată, o urmă de mascarpone pe parfurie (știți probabil clasica mânjeală cu lingura când vrei să faci un plating deosebit) și trei nuci puse într-un zahăr topit și întărit care deși ar fi mers în combinație, a rezultat ceva atât de tare încât nu mergea să rămână decât ca decor.
Faptul că am avut aceleași ierburi și pe desert și pe ambele feluri de mâncare, nici nu-l mai menționz…(Aluzie filmele BD: Nici nu vă salut: Bună ziua!)
#futurehubby și-a comandat la insistențele și asigurările mele (că sigur e bun) o Budincă de cozonac, care părea să fie genul ăla de desert pe care îl prepari cu cozonacul rămas de la Paște, îl dai prin ou cu lapte (adică șodou de vanilie) aromatizat cu coajă de portocală sau vanilie, bagi la cuptor și după cum scria acolo servit cu o cremă suzette (mă gândeam eu că e de la Crepes Suzette inspirația și ceva cu portocale), deci ceva bun teoretic.
Practic, dezamăgire din nou, desertul avea într-adevăr o bucată de babka, puțin cam chewie așa, iar șodoul sau crema suzette, păreau că sunt o înghețată de vanilie care s-a topit.
Am plecat de la restaurant complet dezamăgiți. Am ales să mergem totuși pe micul dejun basic în ideea că ar fi drăguț să ne începem ziua cu o cafea băută în restaurant și cu un croissant bun (întâmplarea cu ketchup-ul de mai sus este de joi dimineață), dar hotărâți că nu vom mai mânca la ei altceva.
Cât de fain era să poți la micul dejun să-ți alegi din meniu o omletă gustoasă sau niște bruschete? To good to be true, aș zice.
În cazul în care vreți să mergeți la ei, dar experiența noastă de la restaurant vă pune câteva semne de întrebare, am totuși o recomandare pentru voi. Pentru că eram hotărâți să nu mâncăm la ei a trebuit să căutăm o alternativă, nu am fi putut sta nemâncați trei zile.
Localitatea Zabola se află destul de aproape de Sfântul Gheorghe, Covasna și (the winner) Târgu Secuiesc. Aici am găsit un restaurant (primul de pe tripadvisor), se numește Jazz Bistro și am mâncat o super delicioasă friptură de vită, servită cu cartofi copți și sfeclă roșie!
Friptura era mai în sânge decât aș mânca în mod normal, dar asta și pentru că nu am specificat că o vreau bine făcută sau medium cel mult, dar chiar și așa, cum ziceam mai sus, a fost atât de delicios încât nu a contat acest aspect.
Am mai comandat și un burger, care a fost servit cu cartofi prăjiți și care în afară de: puțin cam multă ceapă caramelizată (cred că era dulceață de ceapă) nu a avut alte obiecții.
Desertul a fost minunat și el: un mouse de ciocolată neagră cu piure de caise, brownie și înghețată de ciocolată cu lapte. Nu sună minunat? Mai jos e poza cu friptura mea, nu e cea mai reușită fotografie, fiind făcută cu telefonul, but I’m sure you get the idea! Great job, Jazz Bistro!
Cred că puteți lua în considerare Jazz Bistro dacă ajungeți la Zabola, iar eu chiar îl recomand!
Trecând peste acest mare capitol: mâncarea, despre care sper din suflet să se facă ceva, Zabola rămâne clar cea mai frumoasă amintire, dar asta datorită cererii în căsătorie!
Camera este minunată și îmi doresc ca peste ani, la aniversarea căsătoriei să revenim acolo! (sperând că fac ceva în privința mâncării! :)))
Dacă ar fi să revin acum, nu, clar nu! Singurul motiv pentru care iau în calcul totuși varianta de a reveni acolo, este amintirea celei mai frumoase zile din viața mea de până acum, amplificată de atmosfera romantică din cameră și de felul în care m-am simțit atunci!
Concluziile le trageți voi, eu mă bucur că am trăit experiența chiar și cu minusurile astea, dacă mâncarea era bună, cred că eram și eu una din aceia care ridică în slăvi locația.
Așa, condițiile fiind acestea, mă gândesc de două ori dacă să revin sau dacă să recomand, dar sper că veți simți că am încercat să fiu sinceră și transparentă, și mai sper, că poate vă ajută să vă faceți o părere despre locația Zabola Estate, dincolo de multele fotografii frumoase (pe care le-am făcut și eu).
Sper să nu supăr pe nimeni, pupiciuri și ne vedem data aviatoare! #undeneplimbaminweekend
