Cărți citite în 2020 – Review (Part 1)

Pentru că au trecut deja șase luni din acest an și pentru că am reușit să îmi ating targetul pentru prima jumătate a lui 2020, mi-am zis că ar fi un moment bun să vin cu un câte un mini review pentru cele 6 cărți citite în 2020, adică cele citite până în momentul de față!

După cum vă spuneam și anul trecut în articolele de genul acesta pe care le-am scris atunci (link aici și aici) îmi place să folosesc aplicația goodReads în care obișnuiesc la început de an să îmi setez un obicetiv în materie de numărul de cărți pe care vreau să le citesc în anul curent.

Așa am făcut și în acest an, am mers pe un target de 12 cărți, iar până acum, statisticile stau bine!

Mai jos voi trece după modelul articolelor vechi: titlul, nota oferită de mine, genul la care se încadrează, scurtă descriere a subiectului, iar mai apoi propria-mi părere și motivația pentru care am oferit nota respectivă.

• Ceea ce nu poate fi ascuns – Agnes Martin-Lugand
  • Nota: 4/5
  • Categorie: Ficțiune, dragoste
  • Subiect: Reine este o femeie de succes care, împreună cu cel mai bun prieten al sau, Paul, are o agenție de comunicare. E foarte pasionată de munca ei și duce o viață fericită alaturi de Noé, băiatul său de șaptesprezece ani, care se pregatește de bacalaureat.
    Într-o zi, prin intermediul unuia dintre clienții săi, Pacôme, de care se simte foarte atrasă, Reine îl reintalneste pe iubitul ei din tinerețe, Nicolas. E o revedere dulce-amară, caci Nicolas a părăsit-o atunci pentru o altă femeie, neștiind ce lasă în urmă.
    Dar unele lucruri nu pot fi ascunse la nesfărșit, iar adevărurile dureroase ies la iveală, bulversând viața lui Reine, care trebuie să-și limpezească sentimentele și să hotărască pe cine iubește cu adevărat.
    ”Ceea ce nu poate fi ascuns” este un roman emoționant, care te face să meditezi asupra unor teme esențiale: iubirea, despărțirea, iertarea. – Paris Match
  • Aceasta a fost cartea cu care cred că am început anul și deși mi-a plăcut foarte mult, am dat nota 4/5, iar asta pentru că finalul mi s-a părut destul de previzibil. Povestea este frumos scrisă, am descoperit în Agnes Martin-Lugand un autor pe gustul meu și cred că am citit cam tot ce mi-a căzut în mâini scris de ea. Recomand cartea, este tocmai bună pentru sezonul acesta de vară, merge citită pe plajă cu un frappe în mână, ori în comfortul propriei case, cu un pahar de limonadă pregătită de voi.
• Adolf H. Două vieți – Eric-Emmanuel Schmitt
  • 4/5
  • Ficțiune
  • Într-un roman pasionant, exploziv, construit cu rigurozitate, Eric-Emmanuel Schmitt și-l alege drept protagonist pe „monstrul de evitat“ și construiește două biografii paralele: una fidela realitații, romanul lui Hitler, mort în 1945 în Berlinul distrus de bombardamente, cealaltă, plăsmuită în întregime, povestea lui Adolf H., un pictor care, după Marele Razboi, frecventează avangarda din Montparnasse, ca într-un final să se stingă liniștit în 1970 la Santa Monica. Romanul e urmat de jurnalul autorului din perioada scrierii acestuia. Schmitt își exprimă aici anxietatea, îndoielile, uneori chinul și oroarea pe care le-a încercat din momentul în care a decis să dea viață figurii celei mai sumbre din istoria recentă și până la terminarea romanului. O carte extrem de incitantă, scrisă la înaltă tensiune, considerată cel mai bun roman semnat de Eric-Emmanuel Schmitt. – Doru Mareș
  • După cum o spune și descrierea cărții, aceasta prezintă în paralel viața lui Hitler, personajul istoric care ne-a marcat existența, dar în paralel este prezentată viața lui Adolf H., un tânăr cu aspirații de pictor. Mi s-a părut un subiect foarte original, interesant modul în care autorul separă cele două vieți începând încă de la separarea celor două personaje folosind numele de Hitler vs. Adolf H., deși este vorba despre aceeași persoană, dar și ipoteza de ”ce-ar fi fost dacă?” care ne lasă să ne punem tot felul de întrebări. Nu am acordat totuși nota maximă, deoarece au fost unele pasaje peste care îmi doream să trec mai repede, iar spre final mi s-a părut că s-a întins prea mult povestea în sine. Cu toate acestea, un subiect foarte interesant, două personaje într-unul singur care oferă un subiect captivant.
• Elixirul dragostei – Eric-Emmanuel Schmitt
  • 2/5
  • Roman de dragoste
  • „În Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distincția dintre dorință și sentiment. Cred că, în privința iubirii, problema constă în faptul că denumim cu același cuvânt două teritorii diferite: cel al dorinței și cel al sentimentului. La granița dintre ele, atunci când încercăm să împacăm atracția fizică și dragostea, se nasc marile noastre povești, nu întotdeauna fericite.“ – Eric-Emmanuel Schmitt
  • Nota pentru această carte a fost una destul de mică din două motive. Unul fiind că am citit-o imediat după cea mai sus menționată și am plecat cu așteptări de la autor ceva mai mari, iar al doilea motiv pentru care am acordat această notă este oarecum vina mea, nu mă așteptam la un roman scris sub forma unei corespondențe, iar asta m-a dezamăgit. Subiectul deși părea unul interesant din descriere, s-a dovenit a fi prezentat într-un mod banal, care personal nu m-a atras. O recomand doar dacă vreți să citiți ceva ce se parcurge ușor și rapid, dar nu vă așteptați la o capodoperă literară.
• Cu sânge rece – Truman Capote
  • 4/5
  • Roman polițist, fapte reale
  • La sfârşitul anului 1959 America era zguduită de o misterioasă crimă multiplă: într-un mic orăşel din Kansas patru membri ai unei familii îndrăgite de comunitate au fost ucişi într-o noapte, aparent fără motiv. Truman Capote s-a documentat timp de 6 ani pentru scrierea cronicii acestei crime, fiind ajutat în demersul său şi de scriitoarea Harper Lee. Cei doi au mers pe firul investigaţiei care a dus la prinderea ucigaşilor, prezentând în paralel eforturile poliţiei şi acţiunile celor doi făptaşi. Analiza psihologică fină, stilul concis, dar elegant, aflat la graniţa dintre literatură şi reportaj fac din Cu sânge rece primul mare „roman de nonficţiune“ al literaturii americane. Un roman cult emoţionant, intens, incitant. – The New York Review of Books
  • Deși diferit de genul de romane pe care îl aleg de obicei, am ales Cu sânge rece tocmai din dorința de a schimba puțin genul pe care îl consum în mod normal. Nu am acordat notă maximă deoarece mi-aș fi dorit să fie un roman care să mă țină în suspans vizavi de autorii crimei în jurul căreia s-a construit acest roman. Cu toate acestea, un subiect real, o crimă care este descrisă într-un mod interesant te face curios să afli motivele pentru care a avut loc. După terminarea cărții am fost curioasă să caut pe internet detalii despre cazul familiei Clutter, iar descrierile din carte sunt 1:1 cu informațiile, fotografiile și detaliile sumbre găsite pe internet. Recomand cartea pentru cei care își doresc un subiect de nonficțiune care te ține cu sufletul la gură pentru a afla motivația crimei.
• Orașul fetelor – Elizabeth Gilbert
  • 4/5
  • Ficțiune
  • În 1940, Vivian Morris are 19 ani și tocmai a fost dată afară de la Vassar College după o evoluție dezamăgitoare în primul an. Părinții, oameni cu stare, o trimit în Manhattan să locuiască cu matușa ei, care deține Lily Playhouse – un teatru de variete în centrul insulei. Acolo, Vivian face cunoștinta cu un întreg univers de personaje neconvenționale și charismatice – animatoare mereu puse pe distracție, un actor sexy, o mare doamnă a actoriei, un Don Juan scenarist, o administratoare strictă. Când Vivian comite o greșeala care provoacă un scandal profesional, noua ei viață se rastoarnă cu susul în jos, iar consecințele le va înțelege de-abia ani și ani mai târziu. În cele din urmă însă, toate acestea o vor face să vadă cu alți ochi genul de viață pe care și-l dorește – și genul de libertate de care are nevoie. Mai mult, experiențele tinereții o vor conduce la iubirea vieții ei, o iubire cu totul ieșita din comun. – Text preluat
  • Această carte am cumpărat-o cadou pentru sora mea, dar pentru că din cauza pandemiei nu am reușit să i-o duc, m-am decis (cu permisiune) să o citesc și eu. Mi-a plăcut foarte mult, de la perioada în care se desfășoară acțiunea, la construcția și evoluția personajelor și până la trăirile interioare a tinerei Vivian, modul în care viața ei se schimbă în urma alegerilor făcute. Mi se pare un subiect digerabil, care te transpune cu ușurință într-o poveste interesantă și captivantă a unei tinerei rebele. Recomand să o citiți, din nou mi se pare o lectură potrivită pentru vară.
• Micuța englezoaică – Catherine Sanderson
  • 4/5
  • Roman de dragoste
  • Are o slujbă la Paris, orașul visurilor ei, o relație cu un francez fermecător, o fiică de aproape doi ani frumoasă și deșteaptă și un apartament cu o priveliște care îți taie respirația. Atunci de ce Catherine simte că viața nu îi mai oferă nici o satisfacție? Prinsă într-o relație care devine tot mai lipsită de pasiune, copleșită de responsabilitățile de mamă și plictisită de jobul administrativ, Catherine citește un articol despre cum să îți faci un jurnal online – și astfel apare blogul Micuței englezoaice. Dar ceea ce începe ca o simplă diversiune devine treptat un forum în care Catherine împărtășește necunoscuților detalii despre viața personală. Iar când James, un cititor fidel al blogului, dorește să o cunoască femeia de dincolo de ecranul computerului, granița între realitate și virtual dispare, determinând-o pe Catherine să-și abandoneze viața construită cu grijă și să se lase atrasă de mirajul trăirii l’amour fou. însă această dragoste nebună, James o simte pentru Catherine sau pentru Micuța englezoaică? – Text preluat
  • Micuța englezoaică este de fapt Petite Anglaise – o carte cu un subiect simplu, dar care pentru mine s-a dovedit a fi o lectură plăcută. Deși nu avem prea multe puncte culminante, cartea este din punctul meu de vedere mai degrabă despre redescoperirea de sine, despre o persoană prinsă într-o relație care nu îi mai aduce satisfacție, cu un job care nu îi mai face nicio plăcere, care trebuie cumva să reînvețe să trăiască bucurându-se de ceea ce o înconjoară, asumându-și responsabilitățile ce vin o dată cu vârsta, dar fără a uita de sine. Nu este o capodoperă neapărat, însă este un roman care se citește ușor și care mie mi-a furat câteva zâmbete.

Cam astea ar fi cărțile citite în 2020, în prima parte a anului și sper să le găsiți ca niște recomandări interesante. Pentru cine nu a citit articolele de anul trecut, găsiți și acolo alte 12 cărți interesante, eu zic că merită să aruncați un ochi și acolo! (link aici și aici)

Din punctul meu de vedere, pentru cei/cele în căutare de subiecte mai interesante recomand Adolf H. Două vieți și Cu sânge rece, iar pentru cei/cele care își doresc o lectură ușoară, vă recomand să le încercați pe celelalte trei. Voi ce ați citit anul acesta? Ce recomandări aveți în materie de cărți?

Mulțumesc celor care citesc (în general sau îmi citesc mie blogul facebook like icon) și ne revedem data aviatoare!

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Like