Articolul de astăzi este despre destinația pe care am ales-o pentru weekendul ce tocmai a trecut, și anume: Vulcanii Noroioși.
Ideea mea ar fi ca acesta să fie startul seriei: unde ne plimbăm în weekend, o serie pe care aș vrea să o realizez în lunile ce urmează, asta dacă nu continuă răspândirea virusului și nu vom avea parte de noi restricții.
Cred că nu sunt singura persoană care și-a dorit după încheierea stării de urgență să plece oriunde ar vedea cu ochii.
Atunci când am decis că am putea să mai plecăm în diverse locuri, am luat în calcul distanța de parcurs, astfel încât să evităm poate cazarea, precum și destinațiile din țară, în natură, unde poți evita grupurile de oameni, după bunul plac.
Printre locațiile pe care le-am ales, prima destinație a fost, după cum spuneam și mai sus: județul Buzău, Vulcanii Noroioși!
Despre vulcani – scurt istoric & floră & faună
Vulcanii Noroioși sunt singurii vulcani noroioși miniaturali din Europa și deși în țara noastră se mai pot întâlnii și în alte zone, cea mai mare întindere (15ha) se găsește în județul Buzău, la Pâclele Mari, declarați rezervație geologică în 1955.
Conurile vulcanilor se formează prin întărirea noroiului care erupe la suprafața Pământului. Erupțiile sunt de fapt gazele naturale din sol, care ies la suprafață prin solul argilos, de la o distanță de aproximativ 3km adâncime.
Veți observa din loc în loc, aceste guri mici de vulcan din care se prelinge noroiul sub forma unor pârâiașe, dar care uneori se unesc formând astfel guri noi de vulcani, care pot avea până la 3m diametru.
Fiind un sol uscat, cu o concentrație mare de sulfați și cloruri flora din această zonă nu este foarte bogată.
Cu toate astea, există câteva specii de plante, specifice zonei, unele fiind chiar declarate monumente ale naturii, cum ar fi: gărdurăriță (Nitraria schoberi) sau sica (Limonium gmelinii) pe care am fotografiat-o și eu, atrăgându-mi atenția prin delicatețea florilor micuțe și mov pe care le are, dar și alte specii mai comune: păpădia, albăstrica etc.
Fauna are două prezențe specifice: scorpionul și tremitele, în rest fiind specifică zonei de deal-câmpie, în care se află.
Vulcanii noroioși – distanță & drum & preț vizitare
Aflați la o distanță de aproximativ 2h 30m față de București, drumul nu prezintă dificultăți, putând fii parcurs cu o mașină de oraș fără probleme.
Exceptând o porțiune de câțiva metri drumul dinspre București, prin Buzău este asfaltat și te duce chiar până la vulcani, unde aveți două parcări mari, una cu plată și una gratuită.
Nu vă lăsați păcăliți deoarece aproximativ cu 7-8km înainte de vulcani este o zonă mică de drum neasfaltat, dar nu are foarte mult, iar apoi se continuă asfaltul. Această zonă poate fi trecută cu mașina fără să reprezinte un obstacol.
Intrarea costă 2 lei pentru copii, 4 lei pentru adulți și după cum spuneam întinderea este undeva la 15ha.
Aveți de asemenea acolo un loc unde puteți lua masa, am aflat pe parcurs că și localitatea Pleșcoi e prin apropiere, deci cred că găsiți faimoșii cârnați la toate tarabele. Noi am preferat să nu luăm masa niciunde, mai ales că erau destul de mulți vizitatori, pe care am încercat să-i evităm.
Concluzii
Ce pot să vă spun este că e un loc pe care îl vizitezi o singură dată. Nu se merită să bați o distanță prea mare pentru a-i vizita, asta din punctul meu de vedere, deoarece nu mi s-au părut așa impresionanți.
Într-adevăr, este un peisaj frumos, iar pentru cei nu parcurg un durm prea lung, merită să-i vizitați.
Pentru ceilalți însă, care ar avea un drum de 4-5 ore, v-aș sfătui să vă gândiți de două ori. Sfatul meu vine și din pricina faptului că din păcate, exceptând această atracție turistică, nu există în zonă alte obiective pe care să le vizitați.
Noi am trecut și prin Buzău (cam la 1h 30m de București), însă este un oraș micuț, foarte asemănător cu orașul în care m-am născut eu (Târgoviște, jud Dâmbovița).
Am oprit prima dată la gară pentru covrigii de Buzău, recomandare de la prietena mea virtuală, Andreea Balaban și nu am regretat nicio secundă!
Parcul lor, Parcul Crâng, deși are potențial destul de mare, e ușor neîngrijit, partea de pădure fiind un desiș de la un capăt, la celălalt.
În parc mi-a plăcut să urmăresc rățuștele de pe apa care străbate parcul și să mă uit după broasca țestoasă care înnota nestingherită, ca și cum nu există nicio grijă pe lumea asta! :)) Eh… e și ea broască, ce griji să aibă?!
Acestea fiind spuse, sper să găsiți utile informațiile mele și să vă placă fotografiile pe care vi le las aici în speranța de a vă face o idee despre cum arată și ce vă așteaptă!
Vă muțumesc pentru timpul acordat și ne revedem data aviatoare! Pupiciuri!