Când am mers în Viena (aici găsiți detalii despre călătorie) am plecat la drum cu o listă de chestii de mâncare pe care voiam să le încerc, printre care și Kaiserschmarrn.
Desigur că pe lista mea pe lângă snițel am avut și sacher tort sau ștrudelul de mere, dar rețeta de Kaiserschmarrn m-a cucerit, motiv pentru care nu doar că am mâncat de două ori, dar am și încercat să le fac acasă.
Când am gustat din ele, am început să țopăi prin bucătărie de încântarea că au ieșit 1:1 cu cele din Viena și așa m-am hotărât să împart și cu voi rețeta pe care eu am făcut-o.
Ca un scurt istoric, există o legendă conform căreia în una din călătoriile lui Franz Joseph cu soția lui, prin Alpi, aceștia s-au oprit la ferma unui localnic pentru prânz.
Omul care i-a primit pentru că era foarte emoționat, din cauza mâinilor care îi tremurau nu a reușit să întoarcă clătitele pregătite pentru desert și ele s-au rupt.
Ca să mascheze totuși desertul nereușit, acesta le-a servit cu gem de prune pe deasupra, iar împăratul a fost foarte impresionat, devenind astfel desertul lui preferat.
Rețeta este foarte simplă și pregătind-o mă gândeam câte deserturi diferite poți face cu ingredientele clasice pentru clătite: clafoutis, clătitele americane pufoase, clătite subțiri (clasicele pe care le știe toată lumea) și așa cum o să vedeți mai jos, Kaiserschmarrn.
