Astăzi m-am decis să scriu un articol despre încrederea în sine sau în persoanele din jurul nostru. Cum se câștigă, cum o dezvoltăm, dar și cât de ușor se pierde.
Am absentat în ultima perioadă din diferite motive, unul dintre ele fiind inspirația. Nu îmi doresc ca articolele mele să fie despre ceea ce se caută, ci îmi doresc să mă simt inspirată atunci când abordez un subiect și să nu vorbesc din cărți.
Ce înseamnă să ai încredere sau să fii de încredere?
Încrederea din punctul meu de vedere este o stare de siguranță și sentimentul că cineva este sincer atunci când este vorba despre a face o promisiune, de a îndeplini ceva sau despre a ține un secret, ori ceva ce i se încredințează.
Cred că am auzit cu toții despre exercițiul prin care cineva se aruncă pe spate pentru a demonstra, ori pentru a se încrede în cel/cea care trebuie să-l prindă.
Am să încep cu încrederea în noi înșine, deoarece mi se pare că este unul dintre capitolele la care și eu am încă de învățat.
Deși am avut o perioadă în care nimic nu putea să mă doboare și toți ai mei mă vedeau ca pe o învingătoare în orice situație, în timp experiențele de care m-am lovit au făcut ca această încredere pe care aveam să se mai clatine din când în când.
Ai încredere! Trebuie să reușești! Știm că poți! Ești cel/cea mai bun/ă! Toate aceste încurajări sunt menite să te motiveze, să îți ofere încredere în tine și în forțele tale, dar pot și să te facă să te simți obligat să reușești ori să îndeplinești ceva și să simți că vei dezamăgi dacă nu va fi așa.
Subestimarea sau subevaluarea cred că este ceva ce dezvoltăm în mod involuntar și asta din cauza faptului că de cele mai multe ori, ne evaluăm prin comparație cu ceilalți, fără să punem toate lucrurile în balanță.
În viață consider că nu este important să fii cel mai bun dintre ceilalți! Este important să fii cel mai bun TU, să fii cea mai bună variantă a ta, să te simți confortabil cu tine însuți. Asta nu înseamnă să iei mereu premiul întâi, ori să iei medalia de aur la orice concurs.
Nu toți oamenii sunt făcuți să exceleze, poți fi foarte fericit și cu mai puțin, depinde doar de tine în ce vrei să găsești fericirea și ce îți va oferi încrederea de care ai nevoie.
Pentru unele persoane asta poate însemna să fie CEO al unei companii, pentru alții poate însemna să aibă un job de pe urma căruia să își poată duce copiii mai des în excursii.
Poți face tot ce îți propui! Asta da, este adevărat, dar nu te lăsa influențat de ce îți dictează societatea! Ai încredere că vei reuși să faci tot ceea ce îți dorești să faci, iar dacă uneori nu ies lucrurile cum vrei, nu e pentru că nu ești suficient de bun. Uneori pur și simplu lucrurile nu țin numai de tine sau de cât de mult îți dorești!
Multe probleme vizavi de încrederea în sine sunt cauzate fie de aspectul fizic, fie de standardele societății privind statuturile sociale ori profesionale. Cum ziceam și mai sus este important să nu ne evaluăm mereu raportându-ne la ceilalți.
Poate nu ești la fel de frumos ca X, ori la fel de deșteaptă ca Y, însă pentru tine trebuie să fie important să fii cea mai bună variantă a ta, după propriile sandarde!
În încheierea acestei părți vreau să vă spun că nimeni nu este responsabil pentru încrederea sau fericirea noastră, însă este de mare ajutor să vorbim cu cei apropiați despre lipsa de încredere, un sfat sau o încurajare este mereu binevenită. Cu toate acestea, noi suntem personajul principal în acest capitol numit încredere în sine.
Internetul este plin de materiale menite să vă ajute cu încrederea în voi înșivă, recomand să căutați cărți, filmulețe ori discursuri despre încredere. Sunt sigură că unele au idei foarte faine, iar clipul de mai jos mi se pare foarte simpatic și are care temă acest subiect!
Încrederea celorlalți în tine
Probabil că aici are un rol foarte important educația pe care am primit-o de acasă. Nu am fost niciodată omul care să alerge să împărtășească secretele altor persoane. Este și o vorbă, pe care nu știu cât de corect o înțelegem noi: It’s not my secret to tell!, dar care mi se pare foarte adevărată și bună de pus în practică!
Mă gândesc că unele persoane pot percepe asta ca minciună, dar dacă cineva are încredere în tine și îți spune un secret care nu te privește în mod direct, consider că este de datoria noastră să păstrăm încrederea și să respectăm intimitatea celuilalt.
Cred despre mine că sunt o persoană pe care omanenii se pot baza și nu îmi place zicala Iți plătesc cu aceeași monedă, ci mai degrabă cred că este mai bine să fii tu persoana mai bună, chiar dacă îți iei o țeapă la un moment dat, nu umbla după răsplată, ci încearcă să ai mai multă grijă data viitoare.
Pentru ca ceilalți să aibă încredere în noi, trebuie să dovedim că putem fii persoane pe care se pot baza. Fie că este vorba despre un ajutor dezinteresat, fie că păstrăm un secret, fie că oferim sfaturi sau opinii sincere atunci când ni se cere părerea, acestea pot pune o cărămidă la zidul încrederii pe baza căruia ar trebui să fie construită orice fel de relație.
Când vine vorba despre încrederea noastră în ceilalți, lucrurile cred că sunt puțin mai complicate. Aici cred ca suntem influențați de experiențele din trecut, dacă ne-a fost sau nu încălcată încrederea de către diverse persoane și dacă considerăm că fiecare persoana este unică și nu este obligatoriu să ne rănească la fel, dar că trebuie să ne asumăm că se poate întâmpla asta din nou.
Sunt persoane care după ce trec printr-o trădare a încrederii, le este foarte greu să se mai arunce așa ușor într-o relație (prietenie/iubire) din teama de a nu suferi din nou.
Părerea mea este că fiecare persoană trebuie tratată ca unic individ și că nu este obligatoriu să avem parte de aceeași trădare a încrederii din partea tuturor.
Recomand însă să vă luați ceva măsuri de precauție. Nu vă împărtășiți secretele la doar trei zile după ce ați cunoscut o persoană și nici nu cereți lucruri pentru care veți fi dezamăgiți dacă nu se întâmplă.
În timp veți cunoaște persoanele de lângă voi și vă veți putea da seama în funcție de relația pe care o are cu voi, dar mai ales cu ceilalți, dacă merită să-i acordați încredere deplină sau trebuie să fiți mai rezervați.
Dacă persoana pe care vreți să vă bazați obișnuiește să zică despre alți prieteni: uite ce face sau uite ce mi-a zis, ori judecă cu ușurință deciziile lor, atunci este foarte posibil să facă același lucru și cu tine.
Sfatul pe care vi-l ofer în încheiere este să acordați tuturor o șansă când ne referim la avea încredere în persoane pe care acum le cunoașteți, dar să nu vă aruncați imediat în a face confesiunii, ori în cererea de favoruri. Analizați cum evoluează relația în timp, încrederea este ceva ce se cultivă și necesită efort de ambele părți.
Dacă ne referim însă la o persoană care v-a dezamăgit și v-a trădat încrederea, cred că depinde foarte mult de cum evoulează lucrurile după. Depinde foarte mult de valorile pe care le aveți, de felul în care ați fost dezamăgiți și despre cât de mult însemna relația respectivă.
Nu sunt și nu mă cred vreun psiholog, doar vă împărtășesc ideile mele vizavi de acest subiect în ideea că poate cuiva îi face plăcere să citească ceea ce scriu!
Recomand să aruncați un ochi și pe articolul pe care l-am scris vizavi de motivația noastră în funcție de diferite situații, mie îmi plac genul acesta de articole și sper că și vouă.
Mulțumesc celor care citesc și revin data aviatoare!
